Începând cu data de 31.07.2009, Direcția Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor pune la dispoziția publicului întrebările care se regăsesc în chestionarele oficiale pentru obținerea permisului de conducere, prin intermediul site-ului instituției, www.drpciv.ro, secțiunea Servicii on-line.
Încărcarea chestionarelor on line se poate realiza doar după autentificarea vizitatorului pe pagina principală a site-ului şi doar cu browser-ul Internet Explorer, iar în prezent sunt disponibile chestionare pentru categoriile A şi B, în limba română, urmând ca în perioada imediat următoare să fie introduse întrebări pentru toate categoriile şi în limbile engleză, maghiară, franceză şi germană.
Prin acest serviciu on-line se poate simula un examen real pentru obţinerea permisului de conducere, prin generarea automată a unui chestionar alcătuit din fondul general de întrebări.
Paşi de urmat:
1. intri pe http://www.drpciv.ro/info-portal/signIn.do; 2. creezi un cont folosind adresa ta de email;
3. te autentifici şi accesezi "Testare examen online" din meniul din stânga, secţiunea "Servicii on-line".
Ploaia abundentă poate să reducă foarte mult distanța de vizibilitate, respectiv poate să creeze condiții de drumuri alunecoase și foarte periculoase. Nu uita, a conduce în siguranță începe înainte de frânare!
Lucruri de care ai putea avea nevoie:
• Ștergător de parbriz
• Lichid de spălare parbriz
• Cârpă pentru ștergerea parbrizului
• Lumini de avarie
Instrucțiuni:
Pas 1:
Înainte de a porni asigură-te că ai vizibilitate bună verificând și curățând parbrizul, atât din interior cât și din exterior.
Pas 2:
Verifică farurile și luminile semnalizatoare. Asigură-te că motorul ștergătorului de parbriz este funcțional, spălătorul de parbriz nu este gol și lamelele din cauciuc nu sunt uzate sau rupte.
Pas 3:
Pe timp de ploaie aprinde farurile împreună cu pornirea ștergătorului de parbriz
Pas 4:
În condiții dificile condu mai încet decât dictează limitările de viteză
Pas 5:
Păstrează o distantă mai mare față de mașina de dinaintea ta decât în condiții normale pentru compensarea distanței mărite de frânare.
Pas 6:
Oprește-te când plouă abundent, când nu poți să vezi clar autovehiculele din trafic sau drumul dinaintea ta.
Popasurile, restaurantele, magazinele sunt locurile cele mai bune unde ai putea să petreci timpul până când trece ploaia.
Blocajul în trafic este o experiență neplăcută pentru toți conducătorii auto. Fie conduci zilnic, fie conduci ocazional cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci în această situație este să fii atent la circulație și să te conformezi situației create.
NU EȘTI SINGURUL în această situație.
Câteva ponturi în acest sens:
Ceea ce îţi trebuie pentru aceasta:
a) o mașină
b) trafic aglomerat
c) răbdare
Instrucțiuni:
Pas 1:
Rămâi calm și acceptă situația! Să te înfurii nu te ajută deloc și nici nu o să facă rândul din fața ta să dispară.
Pas 2:
Să fii respectuos cu ceilalți conducători. Probabil toată lumea este în întârziere și nervoasă precum ești și tu. Să nu fii agresiv, să nu încerci să te strecori printre mașini, să accelerezi după care să frânezi brusc. Nu are sens.
Pas 3:
Să nu-ţi distragi atenția de la trafic uitându-te în jur. Dacă se întâmplă vreun accident sau ciocnire, coloana de mașini va putea înainta și mai lent.
Nu îngreuna situația!
Pas 4:
Să fii prudent la schimbarea de bandă!
Semnalizează după care așteaptă să prinzi loc liber în banda respectivă. Așteaptă mașinile care circulă mai lent și cu viteza continuă. Nu încerca să te muti pe banda respectivă și să frânezi brusc dacă totuși nu te-au lăsat...
Dacă produci vreun accident, acesta va enerva oamenii și mai mult... Așteaptă-ți rândul!
Pas 5:
Fii atent la motocicliști și la cei care circulă cu bicicleta printre benzi. Fie este legal sau nu ceea ce fac, evită producerea vreunui accident!
Pas 6:
Condusul în trafic este prea stresant pentru tine? Dacă este posibil, încearcă o altă rută, chiar dacă este mai lungă decât ruta aglomerată.
Dacă este posibil, planifică-ți altă perioadă ca să poți circula când nu este așa de aglomerat.
Ponturi și avertismente:
Când vrei să intri pe banda alăturată, pe care mașinile se mișcă în coloană, caută o mașină mai mare (ex. camion). Acestea nu pot accelera așa de brusc ca autoturismele și s-ar putea să fie mai ușor pentru tine să faci schimbarea de bandă.
Nu încerca să intri în fața unui camion sau mașină grea care ar trebui să oprească (ex: când se apropie de semafor sau când coloana se oprește). Acestea au nevoie de o distantă mai mare ca să încetinească sau să oprească. Intră în fața unui vehicul „mare” numai când traficul, coloana este în mișcare.
Învață câteva modalități de a conduce confortabil pe timp de noapte!
Instrucțiuni
Pas 1:
Începe cu împrejurimi familiare. Dacă nu știi unde te afli și ești începător în conducerea pe timp de noapte, căutarea indicatoarelor rutiere poate mări și mai mult disconfortul. Începe exersarea conducerii pe timp de noapte prin a parcurge câteva trasee prin împrejurime în fiecare noapte până când te simți confortabil.
Exersează la apus de soare când încă mai este puțină lumină. Când decizi să te aventurezi afară din zona ta „familiară”, ar fi bine să conduci când mai este semi-întuneric afară.Fă un scurt traseu care se va sfârși prin a ajunge aproape de casă până se întunecă. Conducerea la apus de soare până la întuneric te ajută să te conformezi treptat astfel încât nici nu vei observa întunecarea.
Pas 3:
Fă călătorii frecvente pe timp de noapte ca să-ți devină confortabile. Prin exersarea frecventă, condusul va fi mai sigur și vei fi mai stăpân pe situațiile apărute. Adu un prieten cu tine în cazul în care devii obosit sau îngrijorat și să știi tot timpul unde mergi. Zicala veche „repetarea este mama înțelepciunii” este adevărată când înveți să conduci în orice situație ce crează disconfort.
Ponturi și avertismente
Adu pe cineva cu tine în timpul exersării pentru a ușura anxietatea. Întotdeauna planifică-ți înainte traseul pentru a nu te rătăci în timpul exersării. Aventurează-te pe străzile laterale și rutele alternative numai când poți conduce confortabil și ești pregătit pentru orice situație posibilă.
Niciodată să nu conduci singur dacă te simți nesigur sau dacă te temi că sar putea întâmpla ceva.
Conducerea în ceată este periculoasă – mult mai periculoasă decât cred oamenii. Minimalizează posibilitatea de a avea un accident prin conștientizarea riscurilor și învățarea conducerii în condiții de ceață!
Accesorii de care poate ai nevoie:
• Atenție
• Becuri far
• Faruri ceață
Instrucțiuni
Pas 1:
Redu viteza! Cele mai multe accidente fatale produse în condiții de ceată se întâmplă din cauza vitezei mari și a imposibilității de a opri la timp.
Pas 2:
Aprinde farurile ca ceilalți să te poate vedea! Nu aprinde faza lungă care este direcționată mai sus și nu prea te ajută, reflectând lumina spre tine.
Pas 3:
Dacă trebuie să te oprești, dacă este posibil, să ieși complet de pe partea carosabilă a drumului. Stinge luminile de întâlnire și aprinde luminile de avarie, astfel ceilalți participanți la trafic vor ști că ești acolo, dar și faptul
că nu conduci pe drum
Pas 4:
Gândește-te ce văd ceilalți participanți în trafic urmărindu-te. Conducerea inconsecventă (accelerări și frânări în mod repetat de ex.) poate să enerveze conducătorii în trafic, conducând la depășiri, care la rândul lor pot conduce la accidente grave în asemenea condiții.
Pas 5:
Folosește ștergătorul, instalația de dezaburire, dacă îți trebuie, important este să ai ferestrele curate oferind vizibilitatea necesară
Pas 6:
Fii atent și la vitezometru. Ceața produce lumină difuză și reduce contrastul dintre obiecte. Studiile au arătat că oamenii conduc mai rapid, proporțional cu timpul petrecut conducând în condiții de ceața. Nu fi prins în această capcană!
Pas 7:
Închide radioul, ventilatorul sau alte aparate existente în mașină care produc zgomot. Ascultă mașinile care se apropie înainte de a se întoarce, de a schimba direcția.
Pas 8:
Amintește-ţi: (și) ceilalți conducători au distanța de vizibilitate redusă și ceața face ca drumul să fie umed. Semnalizează din timp și pe cât posibil să nu frânezi brusc!
Ponturi și avertismente
-una dintre mișcările inteligente pe timp de ceață deasă este să tragi pe marginea drumului şi să aștepți până când ceața se ridică.
-mergi cu foarte mare atenție
Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgentă şi se aplică în cazul accidentelor înainte de intervenția cadrelor medicale.
Pentru obținerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:
♦ să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor;
♦ să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi măsurilor de acordare a primului ajutor.
Conducătorul auto care constată existența unui accident soldat cu victime are următoarele obligații:
- să oprească imediat la locul accidentului;
- să îndepărteze persoanele curioase;
- să folosească trusa de prim ajutor;
- să ceară ajutorul persoanelor din jur (dacă se află la fața locului, este de preferat o persoană calificată);
- să debaraseze victima;
- să poziționeze victima în funcție de leziunile pe care le prezintă;
- să îndepărteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea împiedica sau îngreuna respirația şi circulația normală a sângelui;
- să stabilească prioritățile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie,fracturi);
- să trateze rănile și arsurile, dacă este cazul;
- să evite manevrele inutile ce pot agrava starea victimei;
- să apeleze la cea mai apropiată unitate sanitară cu sprijinul medical de urgență;
- să asigure transportul victimei la spital;
- să urmărească pe timpul transportului funcțiile respiratorie şi cardiacă ale victimei, precum şi oprirea hemoragiilor;
- să comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului;
- să comunice cadrelor medicale ce măsuri de prim ajutor s-au acordat;
- să comunice cadrelor medicale ora şi minutul aplicării garoului;
- să comunice cadrelor medicale medicamentele administrate;
- să comunice cadrelor medicale dacă au apărut schimbări importante în starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului;
- să comunice cadrelor medicale dacă s-a produs decesul şi ora la care a avut loc;
- să anunțe organele de poliție;
- să se întoarcă la locul accidentului în cazul în care a însoțit victima la spital;
- să indice organelor de anchetă, cât mai exact, locul victimei şi al vehiculului, dacă acestea au fost deplasate între timp;
- să nu șteargă urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare;
- să prezinte organelor de anchetă martorii prezenți în momentul producerii accidentului.
TRUSA DE PRIM AJUTOR
Trusa de prim ajutor trebuie să conţină următoarele produse:
INSTRUMENTAR
foarfece - 1 buc
dispozitiv pentru respiraţie gură la gură - 1 buc
pipă Guedel pentru adult - 1 buc
pipă Guedel pentru copil - 1 buc
MATERIALE SANITARE
plasture - o rolă
leucoplast - o rolă
comprese de tifon sterilizate - 5 pachete
faşă tifon - 5 bucăţi
bandaj triunghiular din pânză - 1 buc
vată medicinală sterilizată - 20 g
garou - 1 buc
mănuşi de unică folosinţă - două perechi
MEDICAMENTE
soluţie dezinfectantă cu alcool sanitar - 1 buc
pansament cu rivanol - 5 buc
MATERIALE DIVERSE
ace de siguranţă - 6 buc
broşura cu instrucţiunile de prim ajutor - 1 buc
listă conţinut trusă sanitară
STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
Respiraţia şi circulaţia sângelui prin vase reprezintă cele două funcţii vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator reprezintă încetarea acestor funcţii.
Repunerea în activitate sau susţinerea respiraţiei şi a circulaţiei accidentatului se realizează prin manevrele de resuscitare cardio-respiratorie. Reanimarea victimei trebuie să se facă rapid, eficient şi să fie continuă, inclusiv pe timpul transportului, până la reluarea funcţiilor vitale.
Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activităţii pulmonare.
Semne de recunoaştere:
• diminuarea sau oprirea mişcărilor respiratorii;
• învineţirea tegumentelor, în special a feţei;
• puls rapid;
• pierderea cunoştinţei.
Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:
• metoda respiraţiei artificiale gură la gură;
• metoda respiraţiei artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide gura victimei.
Primul ajutor în stopul respirator:
- scoaterea victimei din vehicul şi deplasare într-un loc care să permită acordarea
primului ajutor;
- poziţionarea victimei pe spate, cu umerii ridicaţi, folosind un material moale rulat
sub omoplaţi;
- poziţionarea salvatorului este în genunchi, lateral dreapta de capul victimei;
- hiperextensia capului;
- eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini cu ajutorul indexului mâinii drepte, înfăşurat într-o bucată de tifon;
- împingerea mandibulei înainte pentru eliberarea orificiului glotic;
- aplicarea unui material de protecţie (tifon) pe faţa victimei;
- presarea nărilor (cu mâna stângă) pentru a împiedica refularea aerului;
- efectuarea insuflaţiei - salvatorul inspiră adânc, aplică gura peste cea a victimei,
astfel încât să o cuprindă în totalitate şi insuflă aerul în plămânii acestuia, apoi se
retrage şi eliberează gura şi nasul victimei, aşteptând ca aerul să iasă din plămânii victimei;
- controlul eficacităţii manevrei se face prin observarea mişcărilor cutiei toracice
repetarea insuflaţiilor (14-16 pe minut la adult, 20 pe minut la copil);
- transportul victimei la spital;
- pe timpul transportului se vor urmări mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generală.
Când nu se poate efectua metoda gură la gură, se recurge la metoda respiraţiei artificiale gură la nas. În acest caz, insuflaţiile se vor face prin nările victimei, gura acesteia rămânând închisă.
Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activităţii inimii.
Semne de recunoaştere:
• puls slab sau absent la artera carotidă;
• relaxarea completă a musculaturii;
• pierderea reflexelor;
• mărirea pupilelor;
• transpiraţii reci;
• greutate în respiraţie;
• pierderea cunoştinţei.
Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.
Verificarea activităţii cardiace se face prin palparea pulsului la artera gâtului sau prin ascultarea bătăilor inimii, punând urechea pe pieptul bolnavului.
Primul ajutor în stopul cardio-respirator:
- scoaterea victimei din vehicul;
- poziţionarea victimei pe spate, pe o suprafaţă dreaptă şi dură;
- poziţionarea salvatorului lateral stânga, în genunchi;
- efectuarea masajului cardiac se acţionează pe treimea inferioară a sternului, cu podul palmei stângi peste care se aplica podul palmei drepte;
Se execută scurt şi energic o presiune astfel încât sternul să coboare cu 4-6 cm spre coloana vertebrală. Se lasă toracele să revină spontan la normal, fără ca mâinile să se ridice de pe sternul accidentatului. Manevra se repetă cu o frecvenţă de 60/minut.
- masajul cardiac extern se continuă pană la reluarea bătăilor cardiace sau atâta timp cât rezistă salvatorul;
- transportarea la spital a victimei;
- pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiraţia, transpiraţie culoarea tegumentelor, mărimea pupilelor, starea generală.
HEMORAGIA
Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular.
În funcţie de tipul vasului din care curge sângel hemoragiile pot fi:
• arteriale - sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă;
• venoase - sângele este roşu închis şi curge în valuri;
• capilare - sângele musteşte în plagă.
După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în:
- interne - sângele se scurge într-o cavitate închisă;
- externe - sângele apare la suprafaţa corpului în mod direct;
- exteriorizate - sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul.
Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de sânge pierdut.
Semnele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt:
• ameţeli;
• transpiraţii reci;
• tensiune arterială scăzută;
• respiraţie accelerată;
• puls rapid;
• frisoane;
• agitaţie;
• convulsii;
• lipotimie;
• dilatarea pupilelor.
Primul ajutor în hemoragii:
• scoaterea victimei din vehicul;
• poziţionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi cu picioarele ridicate cu 20-30 cm, pentru a uşura irigarea cu sânge a creierului;
• stabilirea tipului de hemoragie;
• efectuarea hemostazei:
- prin compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă - este corect efectuată atunci când face să dispară pulsul arterial de pe artera pe care o comprimă;
- prin pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor comprese groase direct pe plaga sângerândă, aplicându-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie strâns prea tare, pentru a nu opri circulaţia arterială;
- aplicarea unui garou, numai atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viaţa victimei şi când sângerarea nu poate fi oprită prin alte mijloace. Garoul trebuie să fie suficient de lung pentru a înconjura membrul respectiv de două ori. El se aşează întotdeauna deasupra rănii (între rană şi corp), dar fără a atinge rana. Garoul se strânge, eventual cu ajutorul unui băţ, până când sângerarea se opreşte. Odată aplicat, garoul nu se mai lărgeşte şi nu se mai mişcă. Se ataşează un bilet în care se menţionează ora şi minutul în care a fost aplicat garoul, care nu se acoperă cu alte pansamente.
În vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul corpului, lateral dreapta sau stânga pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului, victima va fi învelită, pentru evitarea frisoanelor şi, dacă este conştientă, va fi hidratată.
RANA (PLAGA)
Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităţii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism.
În funcţie de profunzimea lor, plăgile pot fi:
• excoriaţii (zgârieturi);
• superficiale (interesează straturile pielii);
• profunde (sunt interesaţi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase).
Primul ajutor pentru răni:
• salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun;
• curăţirea, dezinfectarea şi pansarea rănii;
• se curăţă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de la marginea ei către exterior, folosindu-se apă şi săpun;
• se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă oxigenată) În cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substanţe dezinfectante, care ar putea pătrunde în interior şi leza organele interne;
• nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în muşchi sau în alte ţesuturi, deoarece se poate declanşa o hemoragie gravă;
• peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri;
• deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se fixează cu feşi de tifon sau leucoplast;
• zona rănită se aşează în poziţie de repaus;
• se transportă victima la spital.
ENTORSA, LUXAŢIA ŞI FRACTURA
Entorsa reprezintă întinderea forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fără deplasarea oaselor din articulaţie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor.
Semne de recunoaştere:
• dureri la mobilizarea articulaţiei;
• umflarea articulaţiei;
• sensibilitatea zonei la atingere;
• modificări de culoare de la albastru până la negru.
Primul ajutor în entorse:
• peste articulaţie se aplică comprese cu apă rece sau gheaţă;
• se aplică bandaje cu scopul de a susţine articulaţia;
• victima nu trebuie lăsată să folosească articulaţia respectivă;
• nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare traumatismului;
• transport la spital.
Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulaţii. Articulaţiile cele mai afectate sunt: umărul, şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână şi genunchiul
Simptome de recunoaştere:
• deformarea articulaţiei;
• dureri la mobilizarea articulaţiei sau imposibilitatea de a o folosi;
• modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;
• sensibilitate la atingerea zonei.
Primul ajutor:
• nu se va încerca aşezarea osului la loc;
• zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eşarfă, în poziţia în care a fost găsit membrul;
• transportarea victimei la spital.
Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os.
Fracturile pot fi:
- închise (pielea rămâne intactă);
- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).
Semne de recunoaştere:
- durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice încercare de mobilizare a regiunii lezate;
- deformarea regiunii;
- echimoze;
- lipsa transmiterii mişcărilor;
- crepitaţii osoase;
- impotenţă funcţională;
- întreruperea traiectului osului.
Primul ajutor în fracturi:
• dezangajarea victimei;
• poziţionarea victimei în funcţie de zona fracturată;
• în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă mai mare, fără a se încerca să se împingă bucăţile de os ieşite în afară;
• imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie suficient de lungi pentru a fixa atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul osului rupt;
• nu se încearcă în mei un fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în poziţia ior normală;
• atelele vor fi capitonate cu bucăţi de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie aşezate între atelă şi pielea zonei rănite;
• atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulaţia.
O atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală şi în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie etc).
Orice mişcare a capului, în faţă, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept consecinţă paralizia totală sau moartea!
In cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:
• leziune la nivelul capului;
• dureri de cap;
• gât ţeapăn;
• imposibilitatea de mişcare;
• imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului;
• senzaţii de furnicături în mâini sau picioare.
Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital:
- imobilizaţi gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească respiraţia;
- victima va fi aşezată pe o targa tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi de lată, în aşa fel încât corpul să nu se îndoaie sau să se mişte lateral;
- dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunţii şi pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor aşeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de mişcare laterală a capului sau gâtului.
Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat:
- victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faţa în sus, pe o suprafaţă plană şi dură (vehicul cu platformă);
- corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susţinând capul, gâtul şi trunchiul în poziţia în care a fost găsită victima;
- în jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a preveni orice mişcare;
- dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.
ARSURILE
Afecţiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate direct de mărimea suprafeţei arse, profunzimea arsurii şi modul de evoluţie a leziunii locale.
Clasificarea arsurilor
În funcţie de întinderea arsurii:
- arsuri uşoare, sub 15% din suprafaţa corpului;
- arsuri între 15-30% din suprafaţa corpului pot genera şoc;
- arsuri critice între 30-40% din suprafaţa corpului;
- arsuri letale peste 40-50% din suprafaţa corpului.
După profunzimea arsurii:
- gradul I - congestia pielii, durere, edem;
- gradul II - flictene cu conţinut limpede transparent, edem, durere;
- gradul III - flictene cu conţinut sanguinolent, edem, durere;
- gradul IV - escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în întregime.
Primul ajutor în arsuri:
- scoaterea victimei de sub influenţa agentului cauzal;
- stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură;
- nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse;
- resuscitare cardio-respiraiorie, dacă e cazul;
- zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon);
- arsura va fi spălată cu apă din abundenţă numai în cazul arsurilor chimice;
- nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri;
- pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură, pentru a se menţine o temperatură confortabilă.
TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR
Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă şi corect executată. Această acţiune se va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât capul, gâtul şi trunchiul victimei să fie menţinute, pe cât posibil, în acelaşi plan. Numai în acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia altora.
Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:
• dezangajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se menţină în acelaşi plan;
• manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului;
• victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale;
• poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului;
• capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare;
• poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală;
• şoferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor bruşte.
Poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şi rănile existente:
• poziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise);
• pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari);
• pe spate (stop cardio-respirator);
• şezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar);
• semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este conştientă);
• lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală);
• orizontal, pe o parte (fractură craniană);
• pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală);
• pe spate (fractură de coloană vertebrală).
1 m - Lăţimea minimă din trotuar ce trebuie să rămână liberă pentru circulaţia pietonilor, dacă se opreşte pe trotuar
1,5 m - Lungimea maximă a legăturii cu care se prinde în latura din dreapta animalul care însoţeşte vehiculul cu tracţiune animală
- Distanţa la care trebuie montate dispozitivele fluorescente de culoare galbenă pe părţile laterale ale autovehiculelor cu mase sau gabarite depăşite
2 m - Lungimea legăturii cu care se prind animalele izolate, conduse pe drumul public
2,5 - La autovehiculele care depăşesc această lăţime se montează plăcuţe reflectorizante cu benzi descendente roşii şi albe
3.5 m - Autovehiculele cu lăţimea mai mare trebuie să fie urmate pe autostradă de un autovehicul de însoţire
4 m - Lungimea maximă a barei de remorcare
5 m - Autovehiculele cu lăţimea mai mare trebuie încadrate de autovehicule de însoţire
6 m - Pe drumurile cu lăţime mai mică este interzisă staţionarea
7 m - Pe drumurile cu lăţime mai mare trebuie amenajate refugii pentru pietoni în zona de separare a sensurilor de mers la trecerile pentru pietoni
- Depăşirea vehiculelor simple este permisă pe poduri, sub poduri, în tunele şi pe pasaje denivelate, dacă există vizibilitate mai mare de 20m
20 m - Depăşirea vehiculelor simple este permisă pe poduri, sub poduri, în tunele şi pe pasaje denivelate este permisă dacă lăţimea sectorului este mai mare de 7m
25 m - Distanţa minimă la care se poate folosi claxonul
- Distanţa minimă de semnalizare a manevrelor pentru biciclişti, căruţaşi
- Distanţa faţă de trecerea de pietoni unde sunt interzise oprirea, staţionarea, întoarcerea sau mersul înapoi
- Distanţa faţă de staţiile mijloacelor de transport persoane unde sunt interzise manevrele de oprire, staţionare, întoarcere, mers înapoi
- Distanţa faţă de colţul intersecţiilor fără marcaje continue unde sunt interzise oprirea sau staţionarea
- Lungimea maximă a unui autotren de persoane în localităţile turistice
30 m - Distanţa de instalare a triunghiurilor reflectorizante
50 m - Distanţa minimă de amenajare a staţiilor mijloacelor de transport în comun faţă de intersecţii sau căi ferate
- Distanţa minimă da la care trebuie să fie vizibile semafoarele din intersecţii
- Distanţa maximă la care se instalează indicatoarele de avertizare în localităţi
- Distanţa de preselectare la intersecţii
- Distanţa minimă da la care trebuie să fie vizibil un vehicul oprit cu toate luminile stinse, pe un drum iluminat
- Distanţa minimă de semnalizare la schimbarea direcţiei de mers în localităţi
- La o distanţă mai mică de vârful de rampă, unde sunt interzise toate manevrele
- Distanţa sub care, în curbe şi în alte locuri, sunt interzise toate manevrele
- Sub această distanţă, la trecerea la nivel cu calea ferată, toate manevrele sunt interzise
- Distanţa maximă pe care se poate realiza mersul înapoi
- La o distanţă mai mică faţă de colţul intersecţiilor cu marcaje continue sunt interzise oprirea, staţionarea, mersul înapoi şi întoarcerea
- Distanţa minimă faţă de autovehiculul care transportă încărcături periculoase la cere se poate fuma sau folosi foc
- Dacă vizibilitatea este mai mică, nu se va imobiliza vehiculul la semnalul poliţistului
100 m - Distanţa minimă la care trebuie să se folosească luminile de întâlnire când se apropie de un autovehicul care circulă în faţă
- Distanţa minimă de semnalizare în afara localităţii
- Dacă vizibilitatea este mai mică, în condiţii de ceaţă, ninsoare abundentă, ploaie torenţială, se va reduce viteza
- Distanţa de instalare a celui de-al doilea panou suplimentar la trecere la nivel cu calea ferată
150 m - Distanţa de instalare a celui de-al treilea panou suplimentar la trecere la nivel cu calea ferată
200 m - Distanţa minimă de la care se trece la faza scurtă, la întâlnirea cu un vehicul care circulă din sens opus
1000 m - Dacă lungimea sectorului periculos este mai mare se instalează panouri adiţionale cu lungimea sectorului considerat periculos
3-5 m - Lungimea legăturii flexibile cu care poate fi remorcat un autovehicul
3,5-5m - Un autovehicul cu această lăţime trebuie să fie precedat de un autovehicul de însoţire
100-250 m - Distanţa de instalare a indicatoarelor de avertizare în afara localităţii
Între 500-1000m - Distanţa de instalare a indicatoarelor de avertizare pe autostradă şi drum expres
Dacă anvelopele sunt "All Season", puteți să le folosiți și iarna, dacă nu sunt prea uzate. Limita legală este de 1.5 mm. O adâncime mai mare a profilului nu aduce decât beneficii, atât la frânare cât şi la menținerea aderenței în viraje.
Dacă vreți să fiți însă mai bine pregătit, anvelopele de iarnă (M+S) dau cele mai bune rezultate iarna. Puteți schimba anvelopele de vară cu cele de iarna, pe aceleași jante, însă cel mai bine este să aveți "roți de iarnă", incluzând şi jantele. Astfel, timpul schimbării este mult redus şi evitați neplăcerile care pot să apară cu etanșarea, atunci când montați anvelopele de iarnă. Știți cu siguranță că roțile pe care le montați au "ținut" presiunea, de iarna trecută, şi trebuie doar să ajustați presiunea, pentru a fi siguri că este cea recomandată.
Schimbați anvelopele uzate! Chiar dacă asta înseamnă un efort financiar, preferați să cheltuiți cu această schimbare, ținând cont că de asta depinde siguranța şi chiar viața dumneavoastră.
Se întâmplă să fiți nevoit să schimbați doar o anvelopă; în acest caz, este important să nu completați setul mașinii cu o anvelopă de alt profil. Nu va manifestați "spiritul tehnic" încercând să modificați dimensiunile anvelopei. Este adevărat că unele modificări pot aduce anumite îmbunatățiri, într-o privință, însa în mod sigur, vor dăuna, în altă privință... De exemplu, dacă montați anvelope mai mari în diametru, sau mai late, e posibil să simțiți că a crescut confortul, însa elementele suspensiei şi direcției vor fi mai solicitate şi se vor uza mai rapid.
Nu folosiți anvelope reșapate. Ideea că în timpul iernii puteți folosi și astfel de anvelope nu este fericită. Iarna, solicitările cresc, odată cu riscurile!
Dacă este necesar să va echipați cu lanțuri, e bine să ştiţi că folosirea lor pe drum uscat duce la uzuri ale anvelopelor şi ale elementelor suspensiei şi direcției.
Bateria
Bateria este mult mai solicitată iarnă, pornirea motorului necesitând un curent de 2-3 ori mai mare decât vara; acest lucru este legat şi de tipul de ulei pe care îl aveți în motor. Indiferent însă de tipul de ulei, vâscozitatea lui este mai mare când e frig, şi motorul este "învârtit" mai greu de demaror, solicitând mai mult bateria.
Trebuie să menajați bateria iarna, folosind-o în mod rațional - asta înseamnă că nu trebuie să porniți instalația audio, degivrarea, aeroterma climatizării pe viteză maximă, luminile, ștergătoarele, toate simultan.
Apoi, când acționați demarorul, este bine să nu mai aveți nici un consumator activat. După pornirea motorului puteți porni consumatorii, însă nu abuzați, bateria trebuie să se poată încărca în timpul mersului, și în regimul de mers prin oraș, încărcarea nu este favorizată deloc (turații de ralanti, regimuri mici).
Nu țineți farurile aprinse sau alt consumator activat, cu motorul oprit decât dacă este strict necesar.
Dacă aveți motor diesel, țineți cont de avertizorul de "bujii incandescente" din bord. Nu încercați pornirea motorului înainte de stingerea acestui indicator! Dacă este foarte frig, după stingerea indicatorului, luați contactul şi puneți-l din nou; după stingerea a doua oară a indicatorului de "bujii incandescente", acționați demarorul. După pornirea motorului, nu-l opriți decât după câteva minute de funcționare (urmăriţi indicatorul de temperatură), opririle dese ale motorului rece solicită mult, atât motorul cât şi bateria.
Dacă știți că urmează să mergeți la munte, unde, noaptea, temperatura ajunge la valori foarte scăzute, este bine să aveți în dotare şi cabluri electrice pentru ajutor, în caz de nevoie.
Antigelul
Întreținerea normală a mașinii în service include şi verificarea antigelului, totuși, e bine să verificați nivelul lichidului de răcire din vasul de expansiune. Dacă, într-o situație de urgență, ați completat cu apă, e cazul să verificați densitatea antigelului din motorul dumneavoastră. Acest lucru se face cu motorul rece.
Nu turnați niciodată antigel sau apa rece în circuitul de răcire al motorului fierbinte! Acest lucru poate distruge motorul instantaneu.
Verificați periodic temperatura motorului. Dacă observați că temperatura este scăzută şi, cu cât mergeți mai repede, temperatura scade, termostatul este defect, şi trebuie să mergeți la service.
Instalația de climatizare
Filtrul de polen trebuie să nu fie colmatat (înfundat), reducând circulația aerului.
Dacă mașina e prevăzuta cu rezistențe de încălzire a parbrizului, verificați funcționarea lor; folosiți-le numai când parbrizul este înghețat şi numai cu motorul mergând.
Nu lăsați instalația de ventilare sau climatizare să funcționeze cu motorul oprit.
Nu lăsați dejivrarea lunetei pornită mai mult decât este necesar. Consumul electric al acestor rezistențe este mare, și descarcă bateria.
Temperaturile sunt in crestere pe zi ce trece, iar toate vehiculele au de suferit in urma efectelor nocive ale climei. Desi unele efecte ale caldurii sunt de moment si nu afecteaza propriu-zis automobilul, altele pot provoca pagube serioase vehiculului dumneavoastra. Bineinteles, exista cateva metode pentru a va apara automobilul de temperaturile ridicate pe care urmeaza sa le indure.
1. CEARA PROTEJEAZA VOPSEAUA
Vopseaua unui automobil este expusa la intemperii pentru intreaga durata de viata a unui vehicul, singura exceptie fiind pastrarea intr-un garaj cu temperatura si umiditate controlata. Soarele puternic ia din stralucirea vopselei si poate provoca crapaturi in cazul in care acesta reuseste sa supraincalzeasca o suprafata. Pentru a va apara automobilul de razele periculoase ale soarelui, aplicati un strat de ceara auto odata la cinci-sase saptamani, pentru a asigura pastrarea unui luciu estetic al vopselei. Desi solutiile de ceara din comert pot fi aplicate si cu un burete sau o bucata de material textil, este de recomandat sa le aplicat cu ajutorul unei masini electrice de ceruit, care va poate usura munca. Daca nu doriti sa lucrati asupra automobilului dumneavoastra, aveti posibilitatea de a apela la serviciile unei spalatorii auto profesionale sau ale unei companii de detailing auto.
2. FOLOSITI PARASOLARUL
Desi vopseaua automobilului dumneavoastra este protejata, nu trebuie sa va incercati norocul in mod inutil. Parcati la umbra de fiecare data cand aveti posibilitatea si folositi un parasolar de calitate, din material reflectorizat sau din carton – nu improvizati cu ziare sau hartii subtiri! Desi metoda poate sa para demodata si implica timp pentru montare/demontare, folosirea unui parasolar micsoreaza temperatura din interiorul vehiculului si evita formarea crapaturilor pe bord, precum si incalzirea volanului si a comenzilor de la soare.
3. VERIFICATI AERUL CONDITIONAT
Verificati sistemul de aer conditionat la un service autorizat si incarcati instalatia cu freon daca acest lucru este necesar. Trebuie sa verificati daca acesta functioneaza pe toate treptele de viteza si pe intreaga gama de temperatura, pentru a nu avea neplaceri pe viitor. Daca motorul aerotermei scoate zgomote neplacute sau functioneaza doar pe cea mai inalta treapta de viteza, acesta nu va mai rezista foarte mult timp. Totodata, instalatia de aer conditionat trebuie sa fie folosita tot anul, macar 10-15 minute pe saptamana, pentru a asigura o functionare fara probleme.
4. NU PORNITI BRUSC AERUL CONDITIONAT!
Odata ce v-ati urcat in masina, nu porniti instalatia de aer conditionat pe ultima treapta si la cea mai scazuta temperatura, deoarece o veti suprasolicita. Primul pas este deschiderea geamurilor – macar cele din fata si aerisirea automobilului prin circulatie. Dupa ce veti parcurge cateva sute de metri, puteti inchide geamurile si porni instalatia de aer conditionat. Aceasta instalatie va poate oferi racoarea necesara mai repede in zona adiacenta gurilor de aerisire daca folositi o treapta joasa a aerotermei, si abia apoi o treapta ridicata pentru a dispersa aerul in vehicul. Daca autoturismul dumneavoastra este echipat cu climatizare automata, temperatura optima pentru perioada de dupa pornire este cu 10 grade celsius mai mica decat temperatura exterioara.
5. VERIFICATI SISTEMELE DE SUB CAPOTA
Temperaturile ridicate afecteaza si elementele mecanice ale vehiculelor, cum ar fi trenul motor si sistemul de racire. Un termostat defect, care se deschide incomplet, poate sa va supraincalzeasca motorul in repetate randuri, provocand daune costisitoare daca nu este inlocuit la timp. Instalatia de racire trebuie sa fie completata la nivelul optim si sa fie aerisita daca lichidul de racire a fost inlocuit.
6. PNEURILE DE VARA SUNT VITALE
Sistemul de franare trebuie sa fie si el completat cu lichid de frana corespunzator vehiculului dumneavoastra si este indicat sa verificati nivelul acestuia la intervale regulate. Odata cu temperaturile ridicate din atmosfera, soarele aduce si un asfalt incins care are nevoie de anvelope speciale. Anvelopele de vara au o compozitie diferita de cea a cauciucurilor de iarna si ofera aderenta optima in cazul temperaturilor ce depasesc 10 grade. Totodata, verificati periodic presiunea din pneuri pentru a rula cat mai eficient si a va bucura cat mai mult de proprietatile si capacitatile anvelopelor cu care este echipat automobilul dumneavoastra. Daca va veti echipa automobilul cu anvelopele de vara de anul trecut, verificati cu o moneda adancimea ridurilor de pe suprafata de rulare. Pentru a putea dispersa apa in mod eficient si pentru a asigura un nivel minim de aderenta, cauciucurile trebuie sa aiba "santuri" de minim cinci milimetri adancime.
7. STERGATOARELE TREBUIE SA FIE IMPECABILE
Stergatoarele de parbriz au avut de suferit dupa o iarna grea si trebuiesc verificate pentru a va asigura ca vor oferi performante optime in momentele in care veti avea nevoie de ele. Ridicati stergatorul de pe parbriz cu grija si inspectati suprafata de contact. Daca veti observa neregularitati – cum ar fi bucati rupte sau crapaturi extrem de adanci, este recomandat sa inlocuiti stergatorul respectiv. Cea mai buna masura de a verifica eficienta unui stergator este sa udati parbrizul si sa folositi comanda de stergere cu o singura trecere. Daca stergatorul lasa urme si nu a sters prabrizul dupa cea de-a doua trecere, acesta trebuie inlocuit. Scartaitul stergatoarelor de parbriz poate fi rezolvat cu ajutorul unei solutii gasite in comert – inlocuirea acestora nefiind neaparat necesara daca nu manifesta simptomele mentionate mai sus. Nu uitati sa schimbati lichidul de parbriz cu solutie de vara si sa aveti in permanenta un vas cu lichid de rezerva in portbagaj.
8. REZERVORUL NU SE UMPLE PANA SUS
Verificati periodic nivelul uleiului de motor si inlocuiti-l conform intervalelor specificate in cartea tehnica a vehiculului dumneavoastra. Este indicat sa verificati si filtrul de aer al vehicului pentru a vedea daca nu este murdar sau imbacsit. Evitati sa alimentati rezervorul de carburant pana la refuz si inchideti cu atentie capacul acestuia.
1. durata totală de conducere a vehiculului cuprinsă între două repausuri zilnice – perioadă de conducere zilnică – nu trebuie să depăşească 9 ore. Poate fi prelungită la 10 ore, de două ori pe săptămână.
2. după 4,5 ore de conducere, şoferul trebuie să facă o pauză de cel puţin 45 de minute, cu excepţia situaţiei când intră în perioada de repaus; poate fi înlocuită de pauze de 15 minute, intercalate în timpul în care se conduce vehiculul.
3. după maxim 6 perioade de conducere zilnică, şoferul trebuie să ia un repaus săptămânal; durata de conducere săptămânală este de maxim 56 de ore; durata de conducere în două săptămâni consecutive este de maxim 90 de ore.
4. în fiecare perioadă de 24 de ore, şoferul trebuie să beneficieze de 11 ore consecutive de repaus; acest timp poate fi redus la 9 ore consecutive, cel mult de 3 ori pe săptămână, cu condiţia compensării, înainte de sfârşitul săptămânii următoare.
5. perioada de repaus săptămânal este de 45 de ore; poate fi redusă la minim 30 de ore dacă va fi compensată printr-un repaus echivalent, la sfârşitul celei de a treia săptămâni;
6. în timpul fiecărei perioade de 30 de ore, dacă există doi şoferi, fiecare trebuie să beneficieze de un timp de repaus zilnic de cel puţin 8 ore consecutive;
7. pauza zilnică poate fi luată în vehicul dacă acesta are cuşetă şi este în staţionare.
Tahograful este echipamentul instalat la bordul vehiculului care poate înregistra şi furniza următoarele date:
- distanţa parcursă de vehicul;
- viteza de deplasare;
- durata de conducere;
- pauzele şi perioadele de odihnă zilnică;
- timpii disponibili şi alţi timpi de muncă.
Tahograful compact – cu diagrame: la introducerea diagramei, conducătorul trebuie să scrie pe aceasta numele şi prenumele, localitatea, data, nr înmatriculare, Km la plecare. Durata de utilizare a unei diagrame este de 24 de ore. La scoaterea diagramei din tahograf, conducătorul trebuie să scrie localitatea, data, km la sosire, km parcurşi. La bordul vehiculului trebuie să existe diagramele pentru ziua în curs şi pentru 28 de zile precedente.
Tahograful digital – cu card: cardul şoferului este personalizat şi în memoria lui se înregistrează datele privind activitatea zilnică. Tahograful digital poate furniza următoarele tipuri de rapoarte:
- raport zilnic de activitate;
- raport de evenimente sau nereguli;
- raport date tehnice;
- raport depăşiri de viteză.
Ora afişată pe rapoarte este timpul UTC.
O companie de asigurări americană a mers dincolo de a face recomandări banale șoferilor și a întocmit o lista cu cele mai periculoase alimente pe care de obicei le mâncam la volan. Administrația națională de administrare a siguranței traficului din Statele Unite, pe scurt NHTSA, a susținut inițiativa companiei de asigurări și a afirmat ca majoritatea accidentelor se produc din cauza unor lucruri care distrag atenția șoferului.
Mâncarea este unul dintre ele.
Potrivit americanilor, topul celor 10 produse periculoase la volan include si câteva băuturi foarte comune în societatea actuală. Începem cu cafeaua care poate reprezenta un factor de risc la volan din cauza faptului ca se poate vărsa foarte ușor, la orice denivelare, și în plus ea se consuma de obicei fierbinte. Tot din aceleași considerente și supa este catalogata drept un aliment periculos la volan, pentru ca mulți aleg sa o bea precum cafeaua.
Cips-urile sunt și ele printre cele mai periculoase alimente pentru simplu fapt ca se fărâma foarte repede. Hot-dog-ul cu sos de chili sau muștar poate constitui de asemenea o amenințare din cauza pericolului de a se scurge. Tot în aceeași categorie intra și hamburgerii, aripioarele, al căror ulei ajunge inevitabil și pe volan, schimbător și semnalizare. Nici puiul la rotisor nu face excepție.
Din categoria dulciurilor, compania de asigurări a nominalizat gogoșile cu gem sau jeleu, a căror consistenta poate ajunge pe volan sau pe hainele șoferului, distrăgându-i atenția. În aceasta perioada și ciocolata poate deveni un desert periculos la volan din cauza faptului ca se topește foarte repede.
În cele din urma, sucul carbogazos poate fi și el un element nociv din cauza acidului puternic și a paharelor cu capace instabile.
